badea-in-fata-casei

Povestea fostului poliţist Puiu Badea, care face legea la murături în hipermarket. „Am început cu un borcan în boxa de la bloc şi acum aprovizionez tot lanţul Carrefour”

Într-o vreme în care Poliţia se laudă cu încasări record din amenzi de circulaţie, un poliţist s-a reprofilat pe câştiguri muncite: afacerea cu murături.

Puiu Badea locuieşte în Călăraşi, la o aruncătură de băţ de ieşirea de pe A2. Are 45 de ani, din care 16 de poliţist la circulaţie şi trei, de om de afaceri. Între timp, şi-a reamenajat vechiul apartament, pe care l-a transformat într-o incintă modernă, cu băruleţ la intrare, spoturi, mobilier nou şi o expoziţie de borcane cu murături puse cu dichis.

acasa-la-badea

Până să ajung la el, omul m-a ghidat telefonic şi profesionist, printre blocurile cartierului, pe lângă o făbricuţă, paralel cu calea ferată, „dreapta, iar dreapta, puţin stânga şi din nou dreapta”. Instinctul lucrează şi dă drumul la cântec: „Domnu’ poliţist… nu ne mai trageţi pe dreapta!”, şi, până să brodesc notele, trec de omul meu, care mă aştepta la intersecţie. Mai fac o buclă, mă acomodez cu zona, şi opresc la „indicaţie”.

Răbdare şi gust bun

„De unde şi până unde, domnu’ Puiu, un poliţist se apucă să pună murături?! I-aţi responsabilizat pe toţi conducătorii auto şi vă plictiseaţi în trafic?!”. Puiu Badea mă priveşte atent, o clipă, apoi zâmbeşte relaxat. „Domnule, am început dintr-o joacă; o plăcere, că pasiune ar fi prea mult spus. Toamna, îmi venea cheful ăsta, să pun murături. Cumpăram varză, gogonele, pepenaşi roşii şi galbeni, făceam saramura… Ca să vezi, că eu nici nu prea mănânc murături; mai mult o salată de varză la pomana porcului”. Face o pauză şi mă întreabă serios: „E bine să spun asta?!”.

Bine, de ce să nu fie bine, că fiecare face după gust. Iar dacă faci lucrul practic şi după „reţetă”, fără să te implici emoţional şi papil-gustativ-subiectiv, e şi mai bine.gogonele

„Şi, dacă nu le gustaţi, cum le brodeaţi?!” întreb curios. „Ei, mai gustam. Potriveam saramura, puneam condimente, plante, frunze de vişin, mărar, câteva boabe de porumb, foi de dafin. Nu trebuie să fii cofetar ca să-ţi placă frişca. Adăugam ce-i trebuie, până simţeam „buchetul”. Ai nevoie de răbdare şi un fel de „discernământ” al gustului. Să ştii să te opreşti… la semn!”.

Murături de colecţie

Mergea la poarta omului, alegea gogonelele, după „văz”, după pipăit, varza la fel, morcovii, merele, perele. Acasă le lua pe rând la „fezandat”, la spălat, la aranjat. „Când lucram în schimbul unu, şi eram liber după-masă, prin septembrie, începeam treaba. Roboteam până noaptea. Le dichiseam, le ordonam în borcane, după legumă, după culoare, mă rog”.aici-a-inceput-afacerea boxa-subsol

Le păstra într-o boxă, la subsolul blocului. Când erau gata, organiza câte un „flagrant” de prezentare la care participau prieteni, colegi, vecini. „Îi puneam jos. Bă, Puiule, bă, eşti artist, mă lăudau ei, cu gura plină. De plăcerea şi de pofta lor, în fiecare toamnă, puneam iar murături; de colecţie”.

Începutul afacerii

De câţiva ani s-a pensionat. „O fi poliţistul subiect de bancuri, dar şi stresul e mare” spune Puiu Badea cu o undă de nostalgie în priviri.

„Să revenim la business!”, zic, ca să-l scot din angoasă. „Să revenim! – zice şi el. Ei, dacă tot aveam mai mult timp, şi devoratori de murături pe măsură, am mărit producţia. Până zice unu’: Măi, Puiule, da’ nu te-ai gândit c-ar fi bine să te ştie lumea? Acuma, reclama, sufletul comerţului, zice. Poate pui de-o afacere, că prea sunt bune. Ai talent”.

hala-1

Şi, uite-aşa, fostul poliţist a intrat în afaceri. Cinci ani, de prin 2004, a potrivit reţeta. Din 2010 a intrat în „pâine”. La început a vândut online – site-ul de prezentare i l-au făcut copiii -, intern şi extern. În Europa, vinde în vreo 15 ţări, pentru românii care n-au uitat gustul murăturii tradiţionale. Apoi a mărit producţia, anual, de la câteva borcane la câteva butoaie, a făcut acte, a închiriat o hală de 500 metri pătraţi, a ieşit în lume. „Am văzut că se organizează târguri de produse tradiţionale şi am încercat şi eu. Primul la care am participat, cel de la Ploieşti; pe urmă, în Agronomie. Au venit oameni, au gustat. Le-a plăcut şi au cumpărat. Aşa am prins curaj, ce să zic…”.

Puiucu (Badea) brand

Astăzi, Puiu Badea este producător autorizat, a dezvoltat brandul „Puiucu – murături în saramură”, are „reprezentare” pe facebook – „Muraturi asortate”–, site-ul lucrează la foc continuu, ca şi standul propriu din lanţul de hipermarket-uri.

„Sunteţi rudă cu băieţii de la Carrefour?!”, întreb direct. „Da’ de unde – răspunde omul, râzând. M-au văzut la un târg, m-au găsit pe net şi m-au sunat. Ei mi-au propus colaborarea, nu le-am bătut eu la uşă. M-a sunat o doamnă, anul trecut, cu trei săptămâni înainte de Crăciun. Anul ăsta am „prăvălii” pe tot lanţul, în toată ţara. Nu fac faţă”.

puiucu

Ei, asta aproape că n-o cred. Cum să nu faci faţă, dacă ai unde, ai cu ce, ai „dever”, cum s-ar spune… Nu te bagi pe viaţă şi pe moarte?! Nu faci marfă non-stop?! Nu subţiezi reţeta – mai multă zeamă, mai puţină legumă?! Păi, atunci, ce afacerist eşti?

„Nu, domne, nu fac nimic din toate astea. Eu mă duc în septembrie, din poartă-n poartă, pe la ţăranii ăştia amărâţi, care nici vorbă să producă industrial, cu tone de îngrăşământ. Cumpăr de la fiecare, cât are, pe unde văd leguma mai curată, gata la timpul ei – nici prea tare nici prea moale, puţin pârguită, cu viaţă în ea -, urc în maşină şi duc la depozit. Când termin banii împrumutaţi de la prieteni, că la bancă nu sunt „eligibil” – vreo 40-50 de mii de euro –, mă pun iar pe treabă. Suntem, cu totul, vreo opt oameni – prieteni şi rude. Spălăm marfa, bucată cu bucată – că e varză, că e morcov ori gogonea, mere sau pere – şi umplem butoaiele; butoaie de plastic de 85 de kilograme fiecare. Jumătate legumă, jumătate saramură. Între timp, eu fac saramura, separat, până ajung la gust. Secrete speciale n-am, decât reţeta bătrânească: sare cât îi trebuie, fără conservanţi şi condimente după gust”.

De exemplu, la zeama de varză, Puiu Badea pune, pe lângă ingredientele tradiţionale, şi sfeclă roşie. Din acest motiv, „sortimentul”, care se vinde separat, în magazin, îmbuteliat la pet, are o culoare roşiatică, frumoasă, care te duce cu gândul la sucul de grepefruit. Iar gustul e minunat, cu desăvârşire; am avut ocazia să-l degust, chiar la botul calului, acasă la producător. A fost prima beţie cruntă, cu zeamă de varză, făcută cu un poliţist.

zeama-de-varza

„O singură dată fac asta, şi vând cât ţine marfa, până prin decembrie. Atât! N-o iau din nou, de la capăt, cu alte legume congelate sau mai ştiu eu ce. Marfa o livrez aşa cum e, la butoi, iar în magazin se vinde la kilogram. Secretul e să scoţi murătura la vânzare când i s-a încheiat ciclul de murat, în a patra fază…”. „Corect!”, încuviinţez eu, luat de val.

Beneficiul, pe care Badea îl reinvesteşte, an de an, se ridică, anul ăsta, undeva, la 10 mii de euro. „Asta e. Am început „business-ul” cu un borcan, două, pentru prieteni şi familie, am crescut la trei tone, că veneau oamenii cu găleţile, acum am dat la market cam 50 de tone. Şi au vrut mult mai mult, că e cerere. Dar ştiţi cum e: investiţii după posibilităţi”.

asortate

Să ai încredere în poliţişti, dar să-i verifici!

După ce am plecat, m-am dus să-l verific. Ei bine, povestea e perfect adevărată. Puiu Badea are standul lui, în Carrefour, la „tradiţionale”, cu poză pe perete, în costum naţional. Într-un butoi e varză, în altul, castraveţi, apoi unul cu „asortate” – gogonele, mere întregi, morcov, ţelină bucăţi, conopidă, ardei capia. Delicios! Nu am rezistat şi am „servit” o gogonea direct din polonicul vânzătoarei. Badea îmi spusese că mai pune la murat napi şi pepenaşi. O întreb pe fată, dar n-am succes. „Se vinde bine?!”. „Se vinde! Mai ales în perioada asta, vine lume. S-a-nvăţat”.

pepenasi26816_120162981327794_4629069_n

La ieşirea spre oraş, pentru că toate se leagă, un poliţist îmi face semn să opresc. Dau să înfulec în grabă mărul murat pe care tocmai îl savuram. Omul se prezintă şi mă priveşte curios. Mă simt dator, sperând, naiv, la o posibilă complicitate, să-i spun că mânânc murături de la un coleg de-al său. „Eu înţeleg miştoul, dar lăsaţi! Dacă nu vreţi amendă, reparaţi-vă direcţia. Acum!”.
Plec spre primul service cu gândul că poliţiştii, au şi ei, totuşi, “sentimentalismul” lor…

sursa: http://www.gandul.info/reportaj/povestea-fostului-politist-puiu-badea-care-face-legea-la-muraturi-in-hipermarket-am-inceput-cu-un-borcan-in-boxa-de-la-bloc-si-acum-aprovizionez-tot-lantul-carrefour-11807868

 

muraturi_asortatPovestea fostului poliţist Puiu Badea, care face legea la murături în hipermarket. „Am început cu un borcan în boxa de la bloc şi acum aprovizionez tot lanţul Carrefour”